Data: 2014-10-27
In perioada septembrie 2013 - mai 2014, am initiat alaturi de numeroase organizatii ale societatii civile si ale sectorului economiei sociale, un demers comun pentru deblocarea situatiei POSDRU pe axa 6 DMI 6.1 privind finantarea economiei sociale din fonduri structurale (ca oricum cele nationale, regionale, locale lipsesc cu desavarsire - neavand o viziune si o vointa politica in acest sens, nu avem nici dispozitive publice nationale de finantare. Logic!).
In august-septembrie 2013 a fost lansata spre consultare schita ghidului POSDRU DMI 6.1. pentru dezvoltarea economiei sociale si a schemei de minimis asociate: mare valva in lumea economiei sociale pentru ca trecusera mai bine de 3 ani de cand aceasta linie nu mai fusese deschisa, dupa ce un apel la propuneri de proiecte din 2010 fusese anulat. Reteaua intreprinderilor sociale de insertie pe care o reprezint, impreuna cu Coalitia ONGuri pentru Fonduri Structurale si Institutul de Economie Sociala, consultand numerosi alti reprezentanti ai sectorului, transmite catre AMPOSDRU un set de propuneri de modificare argumentate si bazate pe experienta noastra din teren, pentru a evita un alt eventual blocaj si a crea conditiile pentru o dezvoltare sanatoasa a sectorului economiei sociale in Romania, valorificand experientele nationale si europene.
In octombrie 2013, la doua luni dupa consultare, AMPOSDRU adopta tehnica tacerii radio. Coalitia pentru Economia Sociala transmite catre AMPOSDRU o scrisoare prin care solicita lansarea cererii de propuneri pe 6.1. Argumentele sunt simple: sectorul economiei sociale a fost grav afectat de lipsa surselor de finantare nationale si de lipsa de continuitate a finantarii din fonduri structurale, ramane foarte putin timp pentru implementarea proiectelor si deci pentru atingerea indicatorilor de program, este pacat in conditiile in care avem un sector deja structurat cu organizatii serioase si cu un impact socio-economic recunoscut si chiar premiat la nivel european, sa restituim banii europeni alocati acestui domeniu de interventie!
Mai intai ne-am consultat intre noi - ONG-uri, intreprinderi sociale, organizatii resursa, apoi am solicitat si am mers in audienta la Director adjunct AMPOSDRU si am adresat o scrisoare deschisa pentru a incerca sa explicam ca pe de o parte exista un sector al economiei sociale in Romania deja conturat, care are un impact socio-economic ce nu trebuie neglijat avand in vedere problemele de saracie si excluziune cu care se confrunta Romania, sector care are o acuta nevoie de finantare dar si de o politica publica voluntarista care sa sprijine dezvoltarea sa.
In martie 2014 am initiat o serie de consultari cu experti pe ajutorul de stat si cu Consiliul Concurentei pentru a incerca sa rezolvam problemele legate de schema de minimis asociata cererii de propuneri pe 6.1: am gasit acolo o deschidere si o implicare extraordinare. Cu solutiile de-a gata, am mers din nou catre AMPOSDRU/MFE propunerile noastre si am solicitat din nou, in cor, lansarea 6.1. Am fost chemati la MFE si apoi la AMPOSDRU pentru sesiuni de lucru prelungite pe ghid.
Si aici incepe calatoria mea initiatica in lumea consultarii cu autoritati publice centrale din Romania (eu avand o experienta vasta in relatia cu institutii europene si autoritati publice nationale si locale in Franta, adica intr-o lume in care exista o exigenta cetateneasca puternica, in care politicienii in general, guvernantii dar si functionarii publici au de dat socoteala in mod constant cetateanului, societatii civile si legii, in care nu exista sticle de ulei si pungi de malai electorale, in care sentimentul amar al coruptiei si impunitatii absolute nu te copleseste la fiecare pas).
Confruntandu-ma destul de des in ultima vreme cu oameni politici si functionari publici din autoritati publice centrale, autohtoni deci, nu am reusit in nici un moment sa-i conving pe cei mai multi si cinici ca fac ce fac din convingere si din necesitatea de a FI schimbarea pe care vreau sa o vad in lume, ca nu am un interes imediat, personal; intrebari amuzate sau uimiri (ne-)rostite: «dar tie ce-ti iese din asta ?», «daca ai avea un minim de inteligenta, ai pune mana sa faci bani, nu ai lupta pentru cauze deja pierdute», ne eticheteaza pe toti din sector ca pe niste bufoni nealiniati.
Asadar am mers la sedinte de lucru pe ghidul 6.1 si pe schema de minimis asociata: motivati si constructivi, din start impresia ca perceptia functionarilor publici despre societatea civila este cea de «gica-contra-de-profesie» ne-a lovit frontal; «ne-am certat» aprig pe fiecare linie, cuvant, virgula, cazand in capcana agresivitatii verbale cu care ne-au intampinat partenerii nostri de dialog. Dupa cum va spuneam, eu am mai participat la consultari publice neautohtone, si eram obisnuita cu o atitudine profesionista, in care reprezentantii autoritatilor publice care-si dadusera silinta sa ne invite ca experti grassroots isi notau cuminti, interesati si recunoscatori ideile si propunerile noastre, si isi faceau pe urma supa lor cu toate ingredientele adunate, neuitand sa ceara acordul sistematic pe forma finala retinuta tuturor partilor implicate.
Ei bine la noi n-a fost asa: ne-am luptat pe fiecare fraza, cuvant si virgula, din martie pana in mai 2014. Pe urma tacere radio - nu am stiut pana in momentul lansarii ghidului daca si ce propuneri au fost preluate, in ciuda insistentelor noastre nu s-a publicat din nou spre consultare ghidul modificat.
La inceput de iunie 2014, in coalitie, am mai transmis o scrisoare responsabililor politici pentru a solicita (din nou) lansarea de urgenta a cererii de proiecte 6.1.
In cele din urma la sfarsit de iunie 2014 a fost publicata cererea de propuneri pe 6.1: stupoare si cutremur! O parte din propunerile noastre (putine si scoase din context) au fost amestecate cu alte modificari contradictorii sau inconsistente, totul fara o coerenta globala flagranta: in conditiile in care ramane foarte putin timp de implementare, o serie de constrangeri suplimentare fusesera adaugate talmes balmes, fara o valoare adaugata imediata evidenta.
De exemplu ca sa poti propune un proiect in cadrul cererii, o conditie sine qua non este sa ai cel putin un partener unitate protejata; lucru foarte ok in absolut veti spune, doar ca eu as zice ca daca ai cu adevarat un proiect bun de economie sociala, cu un parteneriat solid si relevant, in conditiile in care ai doua saptamani sa scrii proiectul si sa mobilizezi parteneriate noi pana la depunerea proiectului, are oare sens sa fie sine qua non si nu punctat in plus?
La fel si criteriul rural/urban in conditiile in care oricum schema de minimis a exclus productia primara agricola - desi exista un Regulament de minimis pentru sectorul agricol R1408/2013 care putea fi combinat cu cel neagricol daca se dorea acest lucru ; sau si mai bine pentru economia sociala daca s-ar fi pastrat criteriile europene sustinute de noi pentru economia sociala am fi putut aplica GBER - General Block of Exemptions Regulation si Ghidul publicat de Comisia Europeana privind serviciile de interes general SGI si regulile specifice pentru ajutorul de stat… etc etc
Mi se contureaza din ce in ce mai clar sentimentul ca nu se doreste foarte clar o intelegere a ce este si ce nu este economia sociala, ba chiar ca se incurajeaza un oportunism nerusinat (azi fac formare profesionala, maine economie sociala - suna bine, poimaine sunt bani la dezvoltarea de software, si pe urma geriatrie, ca e la moda, ce daca esti patronat reprezentand economia conventionala nu poti sa ei niste bani europeni sa faci si economie sociala, ce-o fi aia, fiecare are dreptul la opinie !), ca nu exista o viziune politica, avansand dupa cum bate vantul intr-un context de instabilitate politica si clientelism electoral.
Stiu ca daca ati avut rabdare sa cititi pana aici o sa mai primesc o eticheta pe langa cele de mai sus: o asum! Si stiti ce? Imi fac datoria in continuare, pozitiv si constructiv, fara nici o pretentie mesianica, pentru ca lupt pentru o cauza ce nu-mi apartine.
Trebuie sa existe si de-alde mine: maine merg din nou la o consultare publica, si saptamana viitoare, si cea de dupa…
Despre Raluca Ouriaghli
Dupa 10 ani de experienta in ONG-uri internationale (Croix Rouge, Médecins du Monde, Comité Français de Secours aux Enfants) si in asociatii locale de dezvoltare comunitara, Raluca Ouriaghli creeaza in 2007-2008, asigura managementul in calitate de director pana in 2012 si de administrator din 2013 al Ateliere Fara Frontiere, asociatie romana non profit, intreprindere sociala de insertie care creeaza locuri de munca pentru persoane dezavantajate in ateliere de economie sociala, solidara si verde, in vederea pregatirii lor pentru reintegrarea sociala deplina si insertia profesionala pe piata conventionala a muncii.
Din 2010, Raluca Ouriaghli este expert in retele europene, ENSIE - European Network of Social Integration Enterprises si RREUSE - European umbrella network for social enterprises with activities in reuse, repair and recycling, si participa in aceasta calitate la numeroase consultari publice europene si grupuri de lucru tehnice transnationale.
In 2012-2013, impreuna cu alte 7 ONG-uri care au infiintat intreprinderi sociale de insertie prin munca pentru persoane defavorizate, infiinteaza RISE Reteaua Intreprinderilor Sociale de Insertie Romania, reteaua romana a intreprinderilor sociale de insertie, pentru a promova si dezvolta acest sector in Romania, si a participa la elaborarea de politici publice nationale si europene pentru lupta impotriva excluziunii si pentru o dezvoltare durabila.
Din 2014, Raluca Ouriaghli coordoneaza si proiectul Europe4All ! implementat de ENSIE in parteneriat cu cele 26 de retele de insertie nationale si regionale membre.
Unitati Protejate
