Data: 2015-05-24
Combaterea saraciei este una dintre cele mai mari provocari ale epocii noastre. Dar daca nu abordam inegalitatea, nu vom intelege saracia. Paradisurile fiscale genereaza inegalitate mai mult decat orice altceva, pentru o gama larga de motive. Concentrarea pe saracie are doua efecte secundare nefericite.
1. In primul rand, se incurajeaza ideea ca cei saraci sunt "ceilalti", o categorie separata, diferita, demni de mila si (probabil) de a fi coplesiti cu generozitatea binevoitorilor. Incurajeaza ideea ca cei saraci nu sunt ca oamenii respectabili care muncesc din greu si ca problemele lor sunt cumva innascute, de fapt saracia fiind vina lor. Acest lucru este extrem de convenabil pentru oamenii bogati si guverne, care pot concluziona atunci ca exista putine puncte in abordarea averii excesive, deoarece problemele sunt in mod evident toate limitate la sfarsitul mai sarac al societatii.
2. In al doilea rand, concentrandu-se asupra saraciei permite bogatilor sa apara ca o forta a binelui in lume, acoperind rolul lor in acumularea de venituri excesive si bogatie - adesea extrase prin rent-seeking(1) mai degraba decat prin crearea de bunastare reala, prin competitie neloiala, urmarirea subventiilor publice, coruptie, evaziune fiscala, si mult mai mult. Nu este de mirare ca multor oameni bogati le place sa vorbeasca despre saracie, dar urasc sa vorbeasca despre inegalitate.
Justitia fiscala si lupta impotriva paradisurilor fiscale trebuie sa fie o parte centrala a oricarei agende concentrate pe inegalitate. Cu 21-32 trilioane de dolari active financiare, in mare masura neimpozitate, marele sistem al paradisurilor fiscale are in mod clar efecte enorme asupra inegalitatii, atat in interiorul unei tari cat si dintre tari.
Toata aceasta bogatie este detinuta de cei 10 milioane cei mai bogati oameni din lume, si cea mai mare parte de cei mai bogati 100.000. Din cauza paradisurilor fiscale, inegalitatea este cu siguranta mult mai rea decat ceea ce masoara economistii. Mai rau chiar, concurenta fiscala duce la "comprimarea" sistemelor fiscale din intreaga lume, cu efect de reducere a ratelor de impozitare privind taxarea bogatilor si cresterea ratelor la saraci. Multe alte caracteristici nedrepte ale sistemelor fiscale agraveaza si mai mult problema: evitarea impozitului pe profit, de exemplu, facilitata in mod obisnuit prin inregistrarea in paradisuri fiscale.
Exista diverse alte moduri in care paradisurile fiscale si sistemele de impozitare au un impact negativ asupra inegalitatilor economice (si, prin extensie, pe inegalitatile politice.). Mai multe despre inegalitatea fiscala la Tax Justice Network, la acest link.
(1) Teoria economica a grupurilor de interese (cautarii de rente, rent-seeking ) - elaborata de G. Tullock, care a identificat fenomenul in cazul monopolurilor, iar apoi a fost dezvoltata, printre altii, de A. Krueger, care a inventat sintagma. Conform acestei teorii, fenomenul cautarii de renta consta in obtinerea unui castig prin manipularea si exploatarea mediului economic si politic, mai degraba decat printr-o activitate economica susceptibila sa sporeasca avutia nationala. Termenul "renta" are aici un alt sens decat cel din analiza economica traditionala. Renta insusita de grupurile de interese nu este una naturala, in sensul ca nu este exterioara actiunii umane, cum ar fi renta funciara, analizata de A. Smith si de D. Ricardo. Dimpotriva, castigul este un produs al legislatiei, iar, ca urmare, este creat de stat. De aceea, exista o deosebire intre incercarea de a obtine profit si cautarea de renta. Prima urmareste obtinerea unui castig din faptul ca beneficiul marginal al unei activitati este mai mare decat costul marginal privat; incercarea de a obtine profit da nastere unei externalitati de care beneficiaza intreaga societate. Din "Tranzitia si grupurile de interese", Silviu Cerna, disponibil la acest link.
Sursa foto, aici.
Unitati Protejate
