Invatatura sociala a biserii catolice si economia sociala

Invatatura sociala este un corp de texte care constituie doctrina Bisericii Catolice asupra unor teme ca saracia si bogatia, economia, organizarea sociala si rolul statului. Bazele sale au fost puse de catre Papa Leon al XIII-lea in 1891 prin enciclica Rerum Novarum, care a condamnat atat capitalismul, cat si socialismul si a pledat pentru o noua doctrina economica - distributismul. In anii care au urmat, au existat numeroase enciclice si mesaje pe probleme sociale; diverse forme de actiune catolica dezvoltate in diferite parti ale lumii, precum si etica sociala predata in scoli si seminarii. In secolul al XX-lea a existat o participare catolica semnificativa, existand si astazi mii de cooperative din intreaga lume care datoreaza geneza lor bisericii catolice, prin finantarea infiintarii lor sau prin alte activitati organizatorice. In esenta doctrina propune principii de reflectie, criterii de apreciere si da orientari pentru actiune.

Biserica catolica crede ca:

• “Orice sistem in care raporturile sociale ar fi in intregime determinate de factorii economici este contrar naturii persoanei umane si actelor ei.
• A face din profit regula exclusiva si scopul ultim al activitatii economice este moralmente inacceptabil. Pofta dezordonata de bani produce intotdeauna efecte perverse. Este una din cauzele numeroaselor conflicte ce perturba ordinea sociala.
• Un sistem care “subordoneaza drepturile fundamentale ale persoanelor si grupurilor organizarii colective a productiei” este contrar demnitatii omului. Orice practici care reduc persoanele la starea de simple mijloace in vederea profitului il aservesc pe om, duc la idolatrizarea banului si contribuie la raspandirea ateismului.”

Doua exemple merita amintite in acest context - cooperativele Mondragon din Tara Bascilor din Spania si miscarea Antigonish infiintata la Sf. Francisc Xavier University in Nova Scotia - au fost fructele actiunii catolice.

In 1961 Papa Ioan al XXIII-lea publica scrisoarea enciclica Mater et Magistra (art. 82-90), care concluzioneaza:

• “Justiția  trebuie aplicata nu doar in distributia bogatiei, dar, de asemenea, in ceea ce priveste conditiile in care oamenii implicati in activitatea de productie au posibilitatea sa-si asume responsabilitatea si sa se perfectioneze prin eforturile lor.
• In consecinta, in cazul in care organizarea si structura economica este astfel incat demnitatea lucratorilor este compromisa sau simtul lor de responsabilitate este slabit, sau libertatea lor de actiune este eliminata, atunci vom judeca-o ca fiind nedreapta, chiar daca produce o mare cantitate de bunuri a caror distributie este in conformitate cu normele de dreptate si echitate.
• Nici nu este posibil sa existe o singura formula de organizare prin care sa se asigure demnitatea sau  dezvoltarea simtului responsabilitatii. Cu toate acestea, predecesorul nostru de fericita memorie, Papa Pius al XII-lea, in mod corespunzator a stabilit anumite norme de actiune: "exploatatiile mici si mijlocii in agricultura, in arte si meserii, in comert si industrie, ar trebui sa fie protejate si incurajate. Astfel de intreprinderi ar trebui sa adere impreuna la societati de ajutor reciproc care sa le furnizeze servicii si beneficii de interes comun."
• De aceea, conform cu cerintele binelui comun si dotarea tehnologica, artizanii si intreprinderile agricole de tip familial trebuie sa fie protejate si promovate, așa cum ar trebui, de asemenea, cooperativele care au ca scop sa completeze si sa perfectioneze astfel de intreprinderi.
• …Nici nu este mai putin potrivit ca statul sa prevada special pentru ei sisteme special de instruire, impozitare, facilitati de credit, de asigurari sociale si asigurari.“

Ioan Paul al II-lea a continuat activitatea predecesorilor sai, dezvoltand corpul de doctrina sociala a Bisericii. De o importanta deosebita au fost enciclicele Exercens Laborem (1981) si Annus Centesimus (1991).

Pe de o parte exista o preocupare in crestere pentru valoarea fiecarui individ ca fiinta umana, fara nicio deosebire de rasa, nationalitate, religie, opinie politica sau clasa sociala. Pe de alta parte, aceste proclamatii sunt contrazise in practica. Cum pot aceste afirmatii solemne fi reconciliate cu atacuri pe scara larga asupra vietii umane si refuzul de a accepta pe cei care sunt slabi, cei nevoiasi, batrani, sau doar conceputi? Aceste atacuri merg direct impotriva respectului pentru viata, amenintand insusi sensul coexistentei democratice, precum si orasele noastre risca sa devina societati de persoane respinse, marginalizate, dezradacinate si oprimate, in loc de comunitati de "persoane care locuiesc impreuna."
Laborem Exercens abordeaza si problema proprietatii private in paralel cu utilizarea in comun a bunurilor la care toti oamenii, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, au dreptul. Biserica "a inteles intotdeauna acest drept (nn proprietatea privata) in contextul mai larg al dreptului comun de a utiliza bunurile din intreaga creatie: dreptul de proprietate privata este subordonat dreptului de uz comun, faptului ca bunurile, marfurile sunt destinate tuturor.

Papa Benedict al XVI-lea 2009 Enciclica Caritas in veritate adauga mai multe perspective suplimentare invataturii sociale traditionale, in relatiile cu conceptele de iubire si adevar, introducand ideea necesitatii unei "autoritati politice mondiale" puternice pentru a face fata celor mai apasatoare provocari si probleme ale umanitatii. Aceasta idee s-a dovedit a fi controversata si dificil de acceptat, in special in anumite cercuri ale unor ganditori catolici de centru-dreapta americani care au, in general, atitudini dispretuitoare fata de organizatiile supranationale si internationale, cum ar fi Organizația Natiunilor Unite. Conceptul a fost dezvoltat in continuare intr-o nota  emisa de Consiliul Pontifical pentru Justitie si Pace si intitulata "Catre reformarea sistemelor financiare internationale si monetare, in contextul Autoritatii politice mondiale".

Distributismul si justitia sociala

Distributismul sustine ca structurile sociale si economice ar trebui sa promoveze justitia sociala, inclusiv dreptul de proprietate larga al corporatiilor, promoveaza regimul de impozitare progresiva, reglementari anti-trust si in favoarea competitiei, si organizatii economice ca uniunile de credit si cooperativele. Rerum Novarum, Quadragesimo Anno, Centesimus Annus si Caritas in veritate sunt documente sociale ale bisericii catolice, care sustin  distributia justa a veniturilor si a averii.

Doctrina sociala catolica se opune abordarilor colectiviste, cum ar fi comunismul, dar, in acelasi timp, respinge, fara ezitare,  laissez-faire-ul si ideea ca piata libera produce automat justitia sociala. Statul are un rol moral pozitiv de jucat caci nicio societate nu va realiza o justa si echitabila distribuire a resurselor, cu o piața complet libera. Toti oamenii au dreptul de a participa la viata economica, politica si culturala a societatii si, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, functiile de stat ar trebui sa fie exercitate la cel mai mic nivel posibil.

Distributismul este promovat si in Romania de Liga Distributista.

Institutul de Economie Sociala lucreaza in prezent la primul raport de cercetare privind Organizatiile religioase din Romania si rolul lor in economia sociala.

Va vom tine la curent – urmariti-ne!

Articol editat de Ancuta Vamesu, specialist Institutul de Economie Sociala (Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile)

[sursa imaginii: aici]