«  Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013  »

Organizatiile cu profil religios si economia sociala?

Postata in: Stiri IES
Data: 2013-03-25

Interviu cu Iuliana Conovici, coordonator raport cercetare "Organizatii cu profil religios angajate in economia sociala in Romania", lansat in forma preliminara in cadrul seminarului organizat la sediul Institutului de Economie Sociala in data de 19 martie 2013.

Iuliana Conovici este doctor (2009) in Stiinte Politice al Universitatii din Bucuresti, cu o teza despre Biserica Ortodoxa Romana in postcomunism, publicata ca: Ortodoxia in Romania postcomunista. Reconstructia unei identitati publice, 2 vol., Eikon, Cluj-Napoca, 2009-2010. A publicat mai multe studii si articole pe principalele domenii de interes in cercetare:  religia in spatiul public; relatiile intre Biserica si Stat in Romania; religie si Internet.

1. Exista vreo legatura intre culte, organizatiile cu profil religios si economia sociala? Daca da, care?

I.C. Neindoielnic, o legatura exista. Vorbim aici de doua dimensiuni distincte. Mai intai, in ceea ce priveste cultele: in substanta lor teologica, acestea cuprind o afirmare a demnitatii omului si a valorii comunitatii ca elemente ce au prioritate in fata considerentelor de tip pur economic, politic sau de alta natura - unul din criteriile esentiale ale economiei sociale. De altfel, in mare masura, cel putin in Europa, societatea a imbratisat aceste valori, chiar sub forma lor secularizata, datorita fortei si influentei culturii crestine.
In mod concret, vedem ca acestea participa in economia sociala fie direct, prin parohii/biserici locale sau alte institutii bisericesti (episcopii, protopopiate etc.), fie prin intermediul unor organizatii afiliate, practic in toate sferele economiei sociale - cel mai vizibil in domeniul serviciilor (sociale, medicale si de educatie), dar uneori si in cel al productiei sau activitatii economice propriu-zise.
In ceea ce priveste organizatiile cu profil religios, vorbim despre organizatii (asociatii, fundatii, intreprinderi comerciale cu dimensiune sociala) care isi intemeiaza actiunea pe credinte si valori de sorginte religioasa, fie ca sunt sau nu afiliate unor Biserici sau culte. Si acestea, la randul lor, sunt de gasit in toate sferele economiei sociale.
Asadar, cultele si organizatiile cu profil religios sunt, in mod vadit, actori in economia sociala. Apoi, sunt printre promotorii activi ai acesteia (si daca punem lucrurile in perspectiva istorica, vom constata ca acestea au jucat un rol important in crearea acestui sector). Tot astfel, la o analiza atenta, acestea se dovedesc a fi nu doar intemeietoare de institutii, ci si creatoare de modele institutionale si de bune practici in acest sector.

2. Cum apreciati implicarea cultelor si organizatiilor cu profil religios in economia sociala din Romania in trecut si in prezent?  Cum pot ele contribui la dezvoltarea acestui sector?

I.C. Este important sa precizam mai intai ca, in Romania, conceptul de economie sociala este unul relativ nou pentru majoritatea cultelor si organizatiilor pe care le cercetam si nu are inca o definitie unanim acceptata. Totusi, cum observam mai inainte, daca termenii sunt noi, realitatile pe care le acopera nu sunt. Declinata ca filantropie, diaconie sau caritate ori pur si simplu ca solidaritate comunitara, preocuparea pentru slujirea comunitatii a fost permanenta in viata acestora.
In perspectiva istorica, daca este sa ne uitam numai la perioada de dupa crearea Romaniei moderne, vedem ca Bisericile si o serie de organizatii inspirate de acestea sau aflate sub egida acestora au creat o multime de institutii sociale, medicale, scoli si au participat la multe proiecte care astazi ar fi reunite sub formula economiei sociale.
Povestea in sine e foarte lunga. In mod curios, inca de la Regulamentele Organice (anii 1830) autoritatea politica a incercat sa impuna de sus in jos si sub controlul sau administrarea averilor bisericesti ca pe un fel de intreprinderi sociale, impunand directionarea obligatorie a unei parti a veniturilor bisericesti. Aceasta a durat pana la secularizarea averilor bisericesti (anii 1860). Aceasta a incercat sa fie o solutie de sus in jos.
In ceea ce priveste traditia caritabila a Bisericilor, continuata de acestea pe cont propriu, ar fi foarte multe de spus. In orice caz, dincolo de ajutorarea directa si de asezamintele sociale propriu-zise, putini stiu, de exemplu, ca in Rusia secolului al XIX-lea clerul si seminariile isi pusesera la punct un sistem de ajutorare mutuala ori ca, la inceputul secolului XX, Biserica Ortodoxa din Romania s-a interesat si de bancile populare ori de miscarea cooperativa, si ca mai tarziu si-a creat chiar propriile cooperative.  Nu mai vorbesc despre sectorul educatiei: este binecunoscuta reputatia de care se bucurau in Vechiul Regat scolile private catolice, sau - in Transilvania - si cele apartinand confesiunilor protestante.
Regimul comunist a suspendat aceasta traditie caritabila a Bisericilor aproape in intregime, insa ea s-a reactivat dupa 1989: vechi asociatii s-au reconstituit (de ex. Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe Romane), ordinele calugaresti catolice si-au reluat activitatea si Bisericile s-au inzestrat treptat cu propriile sisteme si institutii sociale, de educatie si intrajutorare. Procesul inca nu s-a incheiat. In cele ce urmeaza, voi aminti doar cateva piese din intregul tablou. 


Daca vorbim strict institutional, vedem ca rolul cultelor si al organizatiilor cu profil religios despre care discutam aici in dezvoltarea sectorului economiei sociale este unul important. Mai intai, acestea sunt creatoare si administratoare de institutii sau asezaminte sociale, de la cele mai simple, precum cantinele sociale, la cele mai elaborate (spitalul Providenta din Iasi este unul din exemplele binecunoscute).
Apoi, contribuie la constructia si/sau transferul de bune practici in domeniul economiei sociale. In ceea ce priveste transferul de bune practici, un rol deosebit de important l-au jucat si il joaca organizatiile apartinand Bisericii Catolice si altor Biserici cu caracter supranational mai pronuntat. Astfel, organizatiile Caritas, dar si ordinele calugaresti, de exemplu, au adus cu sine propriile modele de angajare sociala si de autoadministrare, care au fost „transplantate” ca atare in Romania. Prin instruirea personalului, schimburi intre organizatii, dar si prin practica voluntariatului international, institutii sociale, medicale, caritabile ale Bisericilor catolica sau protestante au contribuit la dezvoltarea intregului sector non-profit si, in sens larg, a economiei sociale.
Bisericile si organizatiile despre care vorbim au dus in acelasi timp si la dezvoltarea unor practici medicale si sociale specifice, cum e cea a ingrijirii la domiciliu si a asistentei in familie, preferata de mai toate organizatiile cu profil religios in detrimentul practicii institutionalizarii. Tot acestea au fost si printre primele care au acordat atentie unor categorii si probleme sociale mai putin luate in seama, cum este cea reintegrarii sociale si reinsertiei profesionale a detinutilor.
In sfarsit, acestea sunt creatoare de intreprinderi sociale in sens larg, fie ca e vorba de institutii medicale in regim gratuit sau de coplata, de mici intreprinderi de insertie profesionala sau de activitati de productie care permit sustinerea unor proiecte sociale.

Mai scurt spus, Bisericile si organizatiile cu profil religios sunt deja si de multa vreme angajate direct in constructia sectorului economiei sociale din Romania. Daca ne uitam la Atlasul Economiei Sociale publicat de IES, care ofera niste prime date in acest sens, observam ca ponderea lor (inclusiv statistica) este deja semnificativa. Cat despre ce pot aduce acestea in plus sectorului economiei sociale, vom enumera doar trei lucruri: mai intai, o calitate a motivatiei specifica (practica economiei sociale fiind articulata ca parte a identitatii religioase); o credibilitate ce tine de profilul lor specific; un potential de retea si respectiv de mobilizare sociala foarte ridicat.

3.Care ar fi stadiul in care se afla aceasta cercetare pana acum?

I.C. Cercetarea noastra este inca in curs. Am incercat sa combinam metoda cantitativa cu cea calitativa. Incercam sa identificam sau sa propunem noi instrumente prin care sa putem evalua ponderea cultelor si a organizatiilor amintite in sectorul economiei sociale. Nu este usor. In ceea ce priveste cultele, din cauza regimului lor legal aparte, datele economice de care dispunem deocamdata nu sunt suficiente, si in orice caz nu sunt reprezentative pentru intreaga sfera de activitate a acestora.
Ce pot sa va mai spun este ca organizatiile studiate pana acum par sa aiba insa un set de probleme comune. Dincolo de dificultatea comuna a asigurarii continuitatii in finantarea proiectelor, mai multi reprezentanti ai acestora deplang incoerenta si instabilitatea cadrului legislativ; politizarea deciziei de finantare la nivel local si impredictibilitatea deciziei administrative (schimbarea regulilor jocului pe parcurs - cazul programelor POSDRU).
Deocamdata, cele mai multe date de care dispunem sunt cele care tin de sectorul serviciilor, indeosebi al serviciilor sociale si medicale, unde prezenta cultelor si ONG religioase e consistenta, chiar daca ne-am uita numai la furnizorii acreditati de servicii sociale. Putem face doar o evidenta partiala a institutiilor de invatamant privat confesional, dar ne-ar trebui mai multe date pentru a intelege in ce masura administrarea acestora intra in sfera economiei sociale. Poate cele mai dificil de cartografiat sunt insa activitatile economice ale cultelor si ONG-urilor cu profil religios si rolul pe care acestea il joaca in dezvoltarea sectorului de care ne ocupam. Am identificat punctual o serie de astfel de activitati - de la productie si comert cu produse ce tin de sectorul agricol, mori, brutarii la ateliere mestesugaresti si pana la turismul social, insa nu avem o evidenta generala a acestora.
Trebuie spus aici ca, din ce am aflat pana acum, si Bisericile la randul lor incearca sa isi organizeze propria evidenta a diferitelor tipuri de proiecte sociale, insa, dupa cum rezulta din cercetarea noastra de pana acum, procesul este inca in curs. Speram sa aflam mai multe cand vom face analiza datelor de la ancheta de teren facuta la sfarsitul lunii octombrie 2012 si cand vom finaliza si cercetarea calitativa.

Interviu realizat de Ancuta Vamesu, coordonator economie sociala in cadrul IES.

 

ANUNTURI / STIRI ORGANIZATIE
Evenimente Stiri Resurse Cercetari
toate stirile
Evenimente Angajari Training
toate anunturile