Data: 2013-07-05
IES a lansat joi 27 iunie in dezbatere publica cele mai importante teme din rapoartele sale de cercetare care au vizat identificarea si masurarea rolulului organizatiilor economiei sociale in ocuparea fortei de munca si mai precis in integrarea in munca a persoanelor vulnerabile si in furnizarea de servicii de ocupare si formare profesionala - autorul rapoartelor fiind Stefan Constantinescu.
Selectam mai jos cateva din principalele concluzii ale acestor rapoarte.
Literatura de specialitate evidentiaza rolul complex al economiei sociale in ocuparea fortei de munca.
In primul rand, contribuie direct la crearea de noi locuri de munca in cadrul propriilor organizatii: asociatii, cooperative sau intreprinderi sociale.
In al doilea rand, in cadrul acestui sector s-au dezvoltat intreprinderile sociale de insertie, intreprinderi sociale pentru care ocuparea cu precadere a unor grupuri vulnerabile reprezinta finalitatea ultima, ratiunea de a fi a acestor organizatii. Astfel, in Romania, unitatile protejate ale asociatiilor, fundatiilor si cooperativelor au drept scop principal crearea de locuri de munca temporare sau permanente pentru persoanele cu dizabilitati ce intampina dificultati de integrare pe piata muncii.
Organizatiile economiei sociale contribuie de asemenea la cresterea ocuparii fortei de munca prin imbunatatirea sanselor de angajare a lucratorilor necalificati sau a celor defavorizati, cu capacitate de munca scazuta. Furnizorii de formare profesionala si servicii de ocupare si mediere a locurilor de munca au un rol foarte important in implementarea masurilor active de ocupare din cadrul politicilor de ocupare sau de incluziune sociala.
Atat la origine cat si in prezent, economia sociala joaca un rol foarte important in organizarea si implicit mentinerea activitatilor economice ale lucratorilor independenti. Formele incipiente ale economiei sociale apar in prima jumatate a secolului XIX ca „reactie de aparare a lucratorilor independenti in fata incertitudinilor muncii salariate” ce a insotit primele faze ale revolutiei industriale (Danièle Demoustier, Analysis of Employment, The Enterprises and Organizations of the Third System: A Strategic Challenge for Employment, CIRIEC, 2000); mai intai in agricultura, apoi in comert, transport dar si in domeniul artistic sau al profesiunilor liberale, cooperativele de productie/munca (workers cooperatives) au constituit forme colective de organizare si eficientizare a activitatilor independente ce adunau laolalta lucratori dintr-o anumita profesie.
Economia sociala a capatat astfel un rol traditional in asocierea lucratorilor independenti, cu scopul de a mentine si dezvolta activitatile individuale sau familiale, in acelasi timp asigurand un control colectiv al activitatilor de productie si a conditiilor de munca. De exemplu cooperativele de mestesugari sau cele agricole contribuie la pastrarea locurilor de munca ale membrilor lor care sunt lucratori independenti, auto-ocupati, cooperativa oferind un serviciu colectiv membrilor sai.
Astazi, in contextul globalizarii si a unei competitii acerbe pe o piata liberalizata si unica, cooperativele sau diferitele asociatii de producatori apara, mentin in viata sau contribuie la dezvoltarea activitatii micilor producatori sau mestesugari care altfel ar risca disparitia.
Economia sociala si organizatiile sale sunt actori cheie ai initiativelor de dezvoltare locala care vizeaza resuscitarea economiilor si pietei muncii locale prin satisfacerea cererii de servicii, adesea insolvabila din cauza puterii reduse de cumparare din cadrul comunitatilor defavorizate; in cadrul acestui proces, economia sociala a avut un important rol in diversificarea activitatilor desfasurate la nivel local, furnizarea de noi bunuri si servicii si nu in ultimul rand crearea de noi locuri de munca.
Astfel, ocuparea in cadrul economiei sociale are o dimensiune mai larga si nu trebuie restransa doar la dimensiunea muncii salariate (cooperatia creaza locuri de munca salariata pentru membri sau non membri dar si posibilitatea ca acestia sa-si desfasoare activitatea si sa aiba o sursa de venit stabila).
Angajarea in Economia Sociala
Economia sociala este un important angajator in spatiul european asa cum reiese dintr-o cercetare comparativa realizata de CIRIEC in 2011 in statele membre UE, unde, conform acestui raport, economia sociala angaja peste 14,5 milioane de salariati, ceea ce inseamna aproximativ 6,5% din populatia ocupata a EU-27. Suedia, Belgia, Olanda, Italia si Franta prezinta valori peste media UE-15 cu rate de angajare cuprinse intre 9 si 11% din total populatie ocupata. Datele pot fi consultate aici.
La sfarsitul anului 2010, economia sociala din Romania cuprindea un numar de peste 31 000 de organizatii, ce realizau venituri anuale de 7,7 miliarde lei (aproximativ 2 miliarde euro) si angajau un numar de peste 100 mii persoane, echivalentul a 1,64 % din populatia salariata si 1,1% din populatia ocupata.
Principalii angajatori din economia sociala sunt asociatiile (64% din total angajati in economia sociala) si cooperativele (34%). Cel mai mic nivel de angajare se regaseste in cadrul caselor de ajutor ale salariatilor care din punct de vedere juridic sunt asociatii;, unitatile protejate, (toate formele juridice inclusiv societati comerciale) angajau la sfarsitul anului 2010 un numar estimate de 3430 persoane, din care 1670 persoane cu dizabilitati.
Evolutia angajarii in asociatii si fundatii in perioada 2000-2010 evidentiaza o crestere in perioada 2000-2005, urmata de o perioada de stagnare (2005-2009); a doua tendinta de crestere (2009-2010), +25%, 2010 fata de 2009, ar putea fi explicata prin faptul ca incepand cu 2009 a inceput implementarea efectiva a proiectelor finantate prin fondurile nerambursabile ale UE.
In ceea ce priveste cooperatia, aceasta a cunoscut o involutie constanta atat a salarizarii, cat si a numarului de membri (-42% 2010 fata de 2005). Declinul numarului de membri si salariati poate fi cauzat de un proces natural de exit (a membrilor si salariatilor aflati in cautarea unor oportunitati economice mai bune), dar si de un proces strategic de eficientizare a activitatii din partea managamentului cooperatist; la finele 2010, cooperatia avea un numar aproximativ de 50 000 de membri, doi din trei membri fiind si salarizati.
Angajarea in asociatiile de tip CARS este redusa, fapt confirmat si de nivelul angajarii in cadrul altor societati mutuale de economisire din Europa (CIRIEC, 2012); angajarea redusa are drept explicatie modelul de operare inerent societatilor de economisire (presiuni de scadere constanta a costurilor operationale) si gradului de dezvoltare scazut al caselor; angajarea in CARP urmeaza tipicul si tendintele asemanatoare celorlalte forme de economie sociala, asociatii si fundatii, cu nivel mai ridicat de salarizare.
Evolutia angajarii pe tipuri de organizatii de economie sociala este evidentiata in tabelul si graficul de mai jos:
Luand in considerare numarul mediu de angajati pe organizatie, cooperativele si casele pensionarilor se incadreaza preponderent in categoria intreprinderilor mici si mijlocii, in vreme ce majoritatea asociaţiilor si fundatiilor au caracter de micro-intreprindere, situatia tipica fiind de 2-4 angajati pe organizatie; in cazul celor din urma, 90% din total organizatii aveau pana in 5 angajati sau niciun angajat, in vreme ce doar 1300 organizatii (5% din total) angajau in medie mai mult de 11 salariati.
Unitati Protejate
