Kibbutzurile - cooperativele Israelului genereaza 9% din productia sa industriala si 40% din productia sa agricola

A trecut mai mult de un secol de cand un mic grup de tineri imigranti evrei din Europa de Est, inspirati de sionism si idealurile socialiste, au pus bazele primei kvutza ("grup" in ebraica, redenumit kibbutz, "comunitate", atunci cand numarul membrilor a crescut), pe malul Marii Galileii. Vedeau kvutza ca o comunitate strans unita, egalitara, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si de consum, in cazul in care deciziile erau luate cu majoritate de voturi si a purtat responsabilitatea pentru toate.

In ciuda dificultatilor economice si scaderii influentei ideologiilor care au promovat-o, miscarea Kibbutz a devenit cea mai mare miscare comunitara. 120 500 de oameni traiesc in cele 269 kibbutzim din Israel, raspandite de pe inaltimile Golan in partea de nord a Marii Rosii pana in sud. Numarul membrilor variaza de la mai putin de 100, in cateva cazuri, la mai mult de 1000 in altele, majoritatea avand mai multe sute de membri.

Intocmai ca si la sectorul cooperatist in statele cu traditie in domeniu - unde exista nivelul doi si trei national de confederare al cooperativelor dintr-un teritoriu national - desi fiecare Kibbutz este punct de vedere social si economic, o unitate autonoma, un numar de federatii nationale asigura coordonarea activitatilor, precum si unele servicii.

Cele mai multe kibbutzim sunt organizate asemanator, cu facilitati comune, cum ar fi sala de mese, sala, birouri si biblioteca in centru, inconjurate de casele si gradinile membrilor, cu facilitati sportive si educationale dincolo de acestea, si de cladiri industriale si terenuri agricole. Incepand cu anii ’80, kibbutzim au trecut prin mai multe restructurari mai ales in ce priveste salarizarea membrilor, angajarea ca lucratori si a non-membrilor si acordarea de libertati mai mari membrilor. 

In 2010 existau  in Israel 270 kibbutzim. Fabricile si fermele lor generau 9% din productia industriala a Israelului in valoare de 8 miliarde de dolari, si 40% din productia agricola, in valoare de peste 1,7 miliarde de dolari. Unele Kibbutz s-au dezvoltat si in domenii de inalta tehnologie sau militare.De exemplu, in 2010, Kibbutz Sasa, care contine aproximativ 200 de membri, a generat 850 de milioane de dolari in venituri anuale din activitati industriale militare-plastice.

[sursa Wikipedia - traducerea si adaptarea IES]

Istoria kibbutz-ului se confunda pe buna dreptate cu cea a statului modern Israel, originala entitate rurala evoluind intrinsec in inima noului stat din Orientul Apropiat. Astfel kibbutz-ul este o societate in sine, dedicata ajutorarii mutuale si respectarii drepturilor membrilor sai, un sistem socio-economic bazat pe principiile proprietatii comune, precum si o entitate sociala bazata pe egalitate si cooperare care pune accent in egala masura pe educatie, consum si responsabilitate.

Practic se poate considera ca ideea forta care animeaza kibbutz-ul, aceea de „se ia de la fiecare in functie de posibilitati, pentru fiecare in functie de nevoi”, a fost implementata cu un elan inovator care iti arata roadele chiar si in zilele noastre.

Primele kibbutz-uri au aparut cu circa 40 ani inainte de fondarea statului Israel (1948), primul kibbutz, cel din Degania (de la cuvantul ebraic „dagan”, care semnifica grau), situat in sudul Lacului Kineret, a fost fondat in anul 1909 de catre un grup de colonisti evrei, pe o bucata de teritoriu cumparat de catre Jewish National Fund.
 

Fondatorii erau tineri entuziasi care proveneau din Europa de Est, si veneau aici pentru o viata noua, departe de excesele antisemitismului din acea perioada. Calea aleasa nu era tocmai usoara: un mediu climatic ostil, lipsa de experienta in munca campului, lipsa surselor de apa si banii putini s-au dovedit a fi dificultati mari.

Cu toate acestea, pionierii agriculturii israeliene nu s-au dat deloc batuti. Au depasit dificultati mai mari decat cele initiale si au infiintat comunitati care au jucat un rol decisiv in stabilirea societatii israeliene si cladirea statului evreu.
 

Majoritatea kibbutz-urilor au fost ridicate pe baza unui plan similar. Zona locuibila este compusa din case, gradini si gradinite pentru copiii, inclusiv facilitati precum sali de mese, case de cultura, biblioteci, piscine, sali de sport, clinici medicale si magazine. In jurul zonei locuibile sunt amplasate fermele de animale, iar culturile agricole sunt la extremitatea kibbutz-ului. [...]

Articol preluat de pe site-ul Descopera.ro. Pentru a il citi in intregime click aici.

[sursa imaginilor: aici]